marți, 22 noiembrie 2011

Documentaţie 2011

În urma investigaţiilor medicale am primit următoarele documente, care certifică in totalitate boala si necesitatea tratamentului kinetoterapeutic.





luni, 21 noiembrie 2011

Eu sunt Bianca




Buna ziua, oameni buni, numele meu e Bianca Velichea, pe 21 august am inplinit frumoasa vrista de 18 ani ,o varsta care ar trebui sa fie a viselor, a aripilor intinse, a sperantei catre viitor dar.....  locuiesc in Valul lui Traian, jud. Constanta si sunt eleva la liceul GRUP SCOLAR GHE .DUCA CFR PALAS in clasa a XII ,ultimu an de liceu .La 15 ani am fost diagnosticata la Spitalul Clinic Fundeni cu o boala grava si rara, amitrofie spinala progresivã, sindromul Kugelberg-Welander si al II-le-a diagnostic hernii intraspongiloase T11 si L14,apoi cu timpul s-au adaugat si Scolioza Dorsala grad 1 ,si spasmofilie . Ce inseamna aceste boli pentru mine?e greu de scris in cuvinte durerile care sunt schimbatoare . Am dureri de oase si de muschi si de multe ori nu ma pot urca in mijloacele de transport fara ajutorul cuiva, nu pot urca scarile sau treptele decat cu mare greutate, m a ridic de pe scaun sau din pat cu mare greutate, sprijinind mainile de genunchi pentru a ma putea echilibra. Cad foarte usor pentru ca imi pierd echilibrul. Am dureri de cap, intepaturi de inima si de multe ori imi curge sange din nas si nu pot respira ,ramnind fara aer , o raceala puternica pentru mine poate fi fatala . Boala poate evolua foarte repede ,fara a o putea controla  si pot ajunge in scaun cu rotile.
Tot ce-mi doresc e sa inving aceasta boala cruda si grea, care mi a furat zambetul si copilaria, speranta de a trai. Am incercat tot ce a fost posibil pentru a impiedica boala sa inainteze, medicamentele prescrise de medici nu m-au ajutat prea mult, unele rezultate sunt exercitiile de kinetoterapie si tratamentul naturist cu venin de albine, care e foarte dureros, dar macar m-au ajutat . Din pacate, acestea costa, iar parintii mei, care mi-au fost intotdeauna cel mai de pret suport si sprijin, nu mai au nici cea mai mica idee de unda s-a mai i-a bani pentru tratamentele mele. Durerea bolii e si mai mare pentru ca stiu cat muncesc si s-au sacrificat ei pentru mine. De 4 ani de cind stiu ca boala mea nu are tratament ,singurul tratament pentru a stagna si prelungi viata e RECUPERAREA in centre speciale pentru categoria de boli rare .,,iar dorinta si curiozitatea de a ajunge in centre de recuperare pentru mine e ca un vis ,visez de 3 ani sa ajung acolo,datorita situatiei si a unei sume de bani ,bani care ar fi trebuit pentru noi analize si investigatii cheltueli pe o perioada de 21 de zile miar trebui suma de 300 lei  iar familia  mea nu dispune de acesti bani pentru noi suma asta e inposibila ,venitul familiei e salariul mamei de asistent personal 525 lei si alocatile + indemnizatia mea de la hanticap de 293 lei .Va rog din suflet poate m-a poate ajuta cineva cu suflet mare ca visul meu sa poata deveni realitate .

Oameni dragi, am scris aceste randuri in speranta ca oameni cu suflet le vor citi si ne vor ajuta. Din sufletul unei fete de 18 ani care i-si doreste sa-si termine liceul , si al unor parinti care ar face orice pentru sanatatea copilului lor, v a cerem ajutorul. Dacă a-ti citit aceste randuri, nu le treceti cu vederea, da ti mesajul nostru mai departe. Din inima v a rugam s-a ne ajutati. Am deschis un cont in care orice om cu suflet mare si credinta in bunul Dumnezeu poate dona pentru Bianca.
Lupta e mereu grea si din pacate nu putem invinge intotdeauna। Luptam mereu cu speranta ca mine va intra cineva pe o usa fermecata si va zice "de maine vei fi bine" din pacate asta se intampla foarte rar, putem s-a credem cu tarie in tot ce inseamna fantastic, insa cel mai important e sa ramanem si s-a gindim in realitate si s-a incercam sa invingem boala. Optimismul si gandurile bune fac mult bine psihicului... de asta avem nevoie atunci cand fizicul cedeaza pe zi ce trece tot mai mult. In fiecare seara in multumirile mele catre cel de sus adaug mereu o ruga prin care ii cer lui Dumnezeu sa ii fereasca pe toti de iadul pe pamant copii adolescentii ca mine care de multe ori obosind renunta de a lupta cu bolile ,,,asa a m obosit eu in tot acest timp de ani as fi vrut sa renunt si eu dar DUMNEZEU m-a iubeste si m-a indeamna sa lupt cu bolile ,s-a continu-i si s a merg mai departe .Vreau si i mi doresc macar o zi din viata mea s-a pot uita ca sunt bolnava si de multe ori ascund acest lucru de frica sa nu-mi perd prietenii care multii dintre ei nu stiu ca sunt bolnava .....Acum nu pot decit s a ma gindesc si s a m-a inchid in mine ,m a omoara gindurile .Pe zi ce trece e mai greu ,totul a inceput de la mine: de 4 ani parintii mei au incercat tot felu de sacrificii pentru mine ca eu sa-mi gasesc linistea sufleteasca si o raza de speranta dar totul sa dus la fund .Acum sunt mare am 18 ani nu mai poate s a m a minta nimeni ca se v a rezolva problemele mele de sanatate ,e greu s-a pot visa ,mia-si fi dorit s-a nu aflu niceodata de ce boli sufar acum ,ca stiu suferinta mea s-a inprastiat in intreaga familie si cel mai grav a mamei mele care s-a topit ca ceara doar sufletul ei bun si blind a mai ramas din ea iar tatal meu a albit si sa inchis in el ducind tot greul ,acum a devenit un strain ,nu mai poate s-a ne-incurajeze cum o face-a pina acum .....OARE DUMNEZEU NE-A PUS LA INCERCARE ????????? Cine poate si vrea sa ajute cat de putin... datele de la banca si numerele de telefon sunt :

Raiffeisen Bank – Agentia Valu lui Traian, judetul Constanta


RON: RO 70 RZBR 0000 0600 1100 8342
EURO: RO 47 RZBR 0000 0600 1103 4655
Cod SWIFT: RZBR ROBU


VELICHEA MARIA
Date de contact

Localitatea: Valu lui Traian, Strada: Credintei nr. 9, Jud. Constanta

Telefon:

0727.275.667

0241.230.317 email biancavelichea@yahoo.com

luni, 26 aprilie 2010

Eu sunt Bianca







Intepaturile de albine pe muschii spinali
         Sa vrei sa mergi mai departe in ciuda greutatilor si a bolilor cu care te confrunti in viata este adevarata incercare fata de care trebuie sa te arati dispus. Sa lupti sa mergi mai departe cand ai o dizabilitate poate fi si mai dificil. Insa citeodata nu trebuie sa te simti diferit ori neputincios daca ai o dizabilitate, si pentru ca nu esti singurul om cu dezabilitati .. asta e un citat foarte bun pregatit pentru morala vietii mele de adolescent.La vrista mea tot ce-mi doresc : e să înving această boală crudă și grea, care mi-a luat cu ea copilăria și speranța de a trăi cu frică că azi pot să merg dar mâine nu se știe ….. chiar dacă nimeni până acum nu știe exact dacă transplantul cu celule stem : sau un alt tratament ?mă mai poate ajuta. La vârsta mea, mulți visează VIITORUL dar eu nu pot visa, doar din când în când îi pun mamei mele o întrebare: MAMI CUM ÎMI VEZI TU VIITORUL???????VIITORUL MEU E DEPARTE DE MINE .... răspunsul e un șir lung de lacrimi care nu pot fi ascunse, dar în sufletul ei de mamă ce-o fi ???????????de 4 ani caut un raspuns ........Tot ce mea-si dori acum ,sa pot merge la liceu zilnic sa nu mai lipsesc din motivul banilor de a-mi cumpara un bilet dus si intors de 7 lei ,si tot in a -ce-las timp si la o sala de recuperare .,,,,un abonament pe luna mar costa mai eftin 140 de lei si 20 de sedinte pe luna 200 de lei acesti bani pentru mine sunt imposibili din cauza ca fam mea nu-i poate avea din motivul salariului de asistent personal de 530 al mamei mele care abia ne poate asigura mincarea zi de zi ,iar salariul lui tati de agent de paza e de 700 lei din care face naveta si plateste facturile apa ,curentul ,abonamentul la tv si internet,buletie si cel mai grav de doua luni a luat salariul 400 lei ,avind un accident la munca ,un concediu medical platit cu 65% platit ca o boala obisnuta nu 100% accident la lucul de munca ,acest incident ne-a facut sa ducem lipsa de mai multe + ratele la banci au ramas restante si dobinzi mari. ,Dupa o perioada de 5 luni in care anotimpul de iarna e cel mai dificil pentru mine din cauza boli de amitrofie spinala progesiva boala tuturor muschilor si nu am putut merge la nici o sedinta ,masa musculara nu ma mai ajuta nici macar sa mai pot merge cum mergeam pina acum ,nu mai am forta si nu m-a mai ajuta piceoarele deloc + cazaturi mai dese si necontrolate + crize de spasmofilie de care sunt intr-un risc maxim de a imi perde viata .Timp de 3 ani scarile de la liceu treptele erau un chin pentru mine dar cu ajutorul colegilor si a balustradei le urcam ,cu ajutor dar acum mi se par mai mari ,mai multe si mult mai greu de urcat ,pentru mine e un cosmar faptul ma simt mult jenata de totii care nu stiu despre mine faptul ca am ascuns ca sunt bolnava si am un certificat: de frica s-a nu fiu nevoita de a sta deo-parte sau s-a se foloseasca denumirea des folosita de HANTICAPATA un cuvint des folosit ,si greu de suportat pentru mine avind un grad de hanticap (grad 1 ) de colegi si prieteni ...........Nu a-s mai avea mult doua luni pina la bac dar ..........va rog din suflet pe cei ce au copii de vrista mea ,pe totii parintii si oamenii cu suflet si cei ce pot sa ma ajute macar sa pot termina liceul : restu ramane in manile lui DUMNEZEU . -Sa te nasti ,sa fi dorit ,iubit si sa cresti mare ,si cind ai ajuns adolescent sa nu ai nici un VIITOR Cu mult respect Velichea Bianca -Gabriela (biancavelichea@yahoo.com)